Primul interviu de cealalta parte
Agitatie mare in biroul nostru ce inca mai pastreaza mirosul de nou.Astazi avem programat primul interviu. E drept ca CV ul persoanei nu ne-a impresionat chiar asa de tare, ba mai mult nu indeplineste conditie absolut necesara.dar e bine sa ne facem mana. Asa ca am avut onoarea sa tin eu mare parte din interviu.Dupa o pregatire destul de riguroasa, asteptam candidatul.
La 11.02 apare.Intra increzatoare in birou.O cucoana la mijlocul vietii, ce pare ca se straduieste sa arate bine (si nu i-ar prinde sa se straduiasca si mai tare). Cum noi suntem profi si nu ne interseaza prea mult acest aspect…o conducem intr-o alta camera. Facem cunostinta si ii dau sa completeze un formular.Nu pare sa aiba nimic din atitudinea umila ce o aveam eu cand eram in aceeasi postura.Dimpotriva, pare surprinsa ca doi tinerei sunt cei care o vor lua la intrebari.
Insfarsit incepe interviul. Cu emotiile de rigoare si tragand cu coada ochiului la intrebarile pregatite dinainte,intreb de unde a aflat de post.Nu ne-a dat nici un raspuns exact si a fost primul lucru ce m-a facut sa fiu circumspect.Nu stie ce anume o recomanda cel mai bine pentru post, dar imi turuie minute in sir despre experientele ei mai mult sau mai putin profesionale.Toate firmele si locurile la care a lucrat inainte au avut probleme si i s-a desfintat postul.O femeie cu o viata complicata, o femeie ce nu isi poate explica nici macar ei insisi viata ce a dus-o pana acum. Asa ca nu ne-a putut explica nici noua exact si singura senzatie pe care o aveam era ca … “minciuna is in the air”. Colegii o descriu drept o persoana imposibila, si este singura de 17 ani. Si ma intreb de ce trebuie sa o suport eu in interviu?! Imi amintesc ca asta mi-e jobul si ca pot sa invat din asta. Pana la urma, s-a ales si ea cu o carte de vizita… si se va mai alege si cu un mail in care ii voi spune cat de rau imi pare ca nu a fost selectata.
A fost doar primul interviu.
Let the job seekers come to me!
